Adopta un prieten!

Caini - Anunturi adoptii caini

Anunțuri

Prin nopti tacute…

Lorelei – Ionel Teodoreanu

„Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ţi limitez viaţa numai la mine. N-aş avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ţi cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Aşa cum nici tu nu vei împărţi cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber a trăi cum vrei.”
„Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul.
Ti-aduci aminte?
Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.
Nu ma tem nici de zambetul tau, deci nu ma tem de nimic. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.
Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde.
Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Sufletul meu si-a pierdut sufletul copilariei. Sti sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc ducand si aducand primavara?
Sti ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?
Sunt pe acolo si intr-acolo; o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund…”
„Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei suflare.
De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi, ca sa ajund la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea; si mi-am retras pasii ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusita pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteranieni.
Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea.”
„Ramas-bun.
Ma numesc numai Lorelei.
Legenda spune ca am ucis.
Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragoste de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.
Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce-au incununat odata fruntea lui Hristos.
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului. Cu el imi incing mijlocul si ma duc…”

Prietenie?

„Cu timpul, oamenii și lucrurile din viața noastră capătă noi fețe și noi înțelesuri. Sau poate, cu timpul, chiar noi ne schimbăm și privim lucrurile și oamenii cu alți ochi. Cu timpul, unii oameni se apropie, iar alții se despart, pentru că modul în care se văd nu mai este același sau faptele fiecăruia scot la iveală aspecte care nu mai pot fi tolerate. Fiecare an care trece mă lasă cu tot mai puțini prieteni. Pe unii îi regret, pe alții mă bucur că îi las în urmă. Și totuși, fiecare prieten pe care îl pierd îmi lasă în suflet o dezamăgire de care nu mă pot vindeca și care îmi afectează serios încrederea în oameni, și uneori, în mine însămi. Se întâmplă un lucru curios cu oamenii. Sunt din ce în ce mai goi. Caută ceva care simt că le lipsește, dar nu-l găsesc pentru că nici ei nu știu exact ce este acel ceva. Se pierd unii pe alții, se alungă, se rănesc. Pierd înțelesul prieteniei și se simt din ce în ce mai singuri. Cu timpul, am tot învățat lucruri despre oameni și despre prieteni. Faptul că ai o agendă plină cu nume și un numere de telefon, pe care le folosești doar atunci când trimiți mesaje de sărbători și cu care interacționezi doar pe Facebook prin intermediul opțiunilor Like și Comment nu înseamnă că ai mulți prieteni. Prieteni nu îți sunt nici cei care doar promit, iar atunci când vine vremea promisiunii, intervin oameni sau lucruri mai importante decât tine, iar tu îți dai seama că nu ești niciodată o prioritate. Prieteni nu sunt oamenii care se amuză de fiecare dată pe seama ta în fața altor oameni, chiar dacă uneori, se numără și printre cei care îți sar în ajutor atunci când ai nevoie. Prieteni îți sunt prea puțini oameni. Uneori, îți dai seama că singurul prieten adevărat pe care îl ai ești doar tu. Și vine un timp când realizezi că singurătatea e doar o stare de spirit, căci singur te poți simți chiar și atunci când ești înconjurat mereu de oameni. Prietenia nu înseamnă așadar, un număr de oameni. Prietenia e un fel de a fi, e un sentiment, o a doua natură. Nu toți oamenii știu să fie și prieteni, așa cum nu toți oameni știu să fie pur și simplu… oameni.”Have_You_by_pluschkind