Grav.

E noapte. Picurii de ploaie cad fara avertisment si isi gasesc refugiul pe trupul meu, formand o mantie care-mi imbata simturile si ma trezeste. Mana mi se ridica lenesa si pipaie pamantul rece de sub mine care ma impietreste si parca imi e frica sa ma ridic..Imi fac curaj si imi deschid domol ochii inlacrimati, rosii si umflati si vad doar felinare distruse a caror lumina nu izbuteste a penetra cerul negru ,fara stele, asemenea ochilor unui demon care isi pazeste proprietatea. Incerc sa deslusesc ce se intampla in jurul meu..aud doar zgomotul ploii si latratul cainilor care imi trimite senzatii intunecate trupului… Imi mai umplu odata plamanii cu aer, imi trezesc trupul si incerc sa ma ridic. Imi privesc mainile si descopar cu groaza cum un lichid de culoarea vinului isi face loc rapid printre tesuturile mele , inconjurand catusele care imi imobilizeaza bratele. Senzatia de groaza se accentueaza si incerc sa tip, sa urlu dupa ajutor, dar buzele imi sunt petcetluite. Incerc sa-mi pastrez mintea limpede, sa le impun ochilor sa gaseasca o cale de a evada, dar respiratia mi se accentueaza, panica imi cuprinde trupul si vad doar zambetul crud al intunericului care isi deschide larg bratele spre a ma cuprinde intr-o imbratisare. Mintea imi devine incapabila de a mai percepe realitatea, picioarele incep sa o ia la fuga, strapungand asfaltul rece si umed. Si fug, fug ca sa scap, fug ca sa devin independenta, dar nu mai pot…Trupul nu mai vrea. Ma prabusesc in spatele unei cladiri intunecate , ma simt mai in siguranta.. Imi aduc genunchii la piept si simt cum bataile inimii mi se accentueaza, aerul refuza sa imi mai oxigeneze corpul si mi-e frig..Incep sa plang. Imi ating ochii si vad cum lacrimile trecutului imi invadeaza intimitatea.
Un zgomot ma trezeste din starea de reverie. Vad cum strada se umple de persoane cu suflet fals, urat, marionete de piatra sculptate neglijent , dar cu un zambet perfect , sec. Si-mi plang durerea cu un tipat mut si cu cat disperarea-mi creste, cu atat zambetul ipocrit se mareste.
Dintr-o data..liniste. Ai aparut tu. Mi-ai auzit tipatul. Mi-ai sters lacrima si mi-ai spus sa zambesc pentru ca totul e o iluzie creata de propria-mi minte , prizoniera in lumea regretelor , a complexelor si a temerilor .Mi-ai spus ca oricat de dens e intunericul, mereu va fi o scanteie de lumina care il va putea strapunge. Mi-ai spus ca o sa ma tii in siguranta si mi-ai adunat cu grija ramasitele inimii mele de pe pamantul ud. Iti multumesc. M-ai facut sa zambesc. Eu nu pot avea grija de ea ..m-am decis sa ti-o daruiesc.
Tine-o la tine. Ai grija de ea. Din cand in cand , seara, sarut-o de noapte buna, spune-i ca o iubesti..vei observa cum bataile ei vor fi din ce in ce mai dese..ii va placea. In basmul macabru din care face parte, accepta sa fii tu eroul ei . Te rog, fii fericit, zambeste-i si ea va invata sa zambeasca dupa tine, pentru tine. Nu o lasa sa se sfarame, nu o lasa sa i se faca dor de tine…o va durea. Pune-o intr-un buzunar sa o ai mereu cu tine. Daca vrei sa fii sigur ca te va iubi, pune-o mai bine langa a ta. Asa vei fi sigur ca vei avea grija de ea !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s