Atât

Azi am citit ceva interesant! Redau mai jos ideile geniale 😉

“Nu vreau să mă las doborâtă de ani, nu vreau să fac greşeala de a număra zile ca şi cum aş vrea să ajung mai repede la final sau refuz să accept că vârsta te împiedică să vrei să mai visezi, să vrei să te perfecţionezi în ceva nou care îti place.

Eşti obosit atât cât vrei tu să fii de obosit sau esti tânăr atât cât vrei să fii de tânar. Învelişul nu conteaza decăt pentru cei care vor să îşi petreacă viaţa în faţa oglinzii.

Noi singuri ne închidem visurile, noi singuri ne autolimităm ascunzându-ne de actul de a trăi din plin fiecare clipă. Nimeni nu ne obligă să fim ceea ce suntem şi nimeni nu ne obligă să rămânem aşa.

Ce ar fi să uităm să numărăm ani, să nu mai numărăm insuccesele şi să facem ceva cu gândurile noastre. Să luptam pentru visele noastre, să numărăm realizarile noastre. Eu cred că asta ar trebui să fie vârsta noastră.

Nu imi este frică de ziua de mâine deoarece mintea mea deja visează la următorii ani… (nu uitaţi de ce în copilarie vroiaţi să fiţi mari)… Nu era neapărat pentru înaltime, nu era pentru anii efectivi pe care îi aveau părinţii, ci era pentru libertatea de a fi lăsaţi să faceţi ceva singuri, a fi buni în ceva, a fi apreciaţi, a fi independenţi.

Azi

28 septembrie 2013 a fost o noua lectie de viata…care m-a pus fata in fata cu oameni pe care aveam impresia ca ii cunosc, dar m-am inselat(cat de mult!). Asta e, viata merge mai departe si fara ei! Mi-am dat seama ce inseamna „prietenie adevarata”.

De la fiecare om pe care viata mi l-a scos in cale am invatat ceva…
Am invatat ca uneori, prietenii, nu iti pot fi alaturi de fiecare data cand ai probleme, pentru ca au si ei problemele lor… asta nu inseamna ca nu iti sunt prieteni cu adevarat, inseamna doar ca sunt oameni care au la randul lor probleme ca si tine!
Am invatat ca desi uneori parintii par absurzi si de neinteles, tot ce fac si …spun, o fac doar gandindu-se la binele tau.
Am invatat ca persoana care te iubeste nu e obligata sa iti suporte la infinit toanele doar pentru ca te iubeste.
Am invatat ca te poti simti implinit facand bine altora fara sa astepti recompensa… recompensa e starea ta de bine!
Am invatat ca e bine sa fii sincer, dar ca e important ca unele lucruri sa le tii pentru tine.
Am invatat ca binele pe care il faci nu se intoarce intotdeauna imediat… dar candva, se intoarce, uneori chiar inzecit!
Am invatat ca intr-o relatie, de orice fel, trebuie sa inveti sa lasi de la tine.
Am invatat ca pentru a reusi in orice faci trebuie sa pleci la drum inarmat cu multa multa incredere in tine.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva secunde, adesea de oameni pe care nici nu ii cunosti.
Am invatat ca oamenilor le place sa vorbeasca mult…. si cand vorbesc mult, de obicei vorbesc si ce nu trebuie!
Am invatat ca in unele situatii tacerea e intr-adevar de aur!
Am mai invatat ca viata e dura..dar eu sunt si mai si…

Am multe lipsuri in viata mea, dar macar am fost recompensata cu cativa prieteni deosebiti. Va multumesc!

Is nothing like us…

      Uneori am impresia ca trebuie sa trecem prin tristete si tot genul de incercari doar ca sa realizam fericirea clipelor pe care le-am trait candva cu cei dragi, pentru ca de altfel nu o sa avem cum sa le aflam pretul…

     De cand te-am cunoscut am fost dominata de senzatia ca ne stim de-o viata, pentru ca ne completam perfect – cand eu sunt precum marea bulversata de furtuni, el stie sa ma linisteasca asa cum nimeni nu stie…

      Ma simt cea mai norocoasa copila din lume ca mi-a fost dat sa te-ntalnesc si sa te am alaturi atat la greu, cat si la bine. Esti intruchiparea visului meu – cel mai tandru, dulce, curajos si puternic barbat!

      Te iubesc enorm pentru felul in care stii sa gasesti solutie din orice situatie, pentru faptul ca-ti reuseste superb sa ma faci sa zambesc zilnic, pentru caldura imbratisarilor tale si pentru fiorii care-mi alearga prin tot corpul, pentru privirile pe care le nascocesti mereu noi, ochii in care ma pierd si ma regasesc de atatea ori…

      Te iubesc cu fiecare milimetru din mine pentru ceea ce esti si pentru ceea ce sunt si eu alaturi de tine! Si-ti multumesc ca ai stiut sa ma faci sa cred in tine, in noi, in viitorul nostru, si pentru tot efortul pe care-l faci ca sa poti stapani nebunia din mine, si pentru faptul ca stii sa ma tii cand vreau sa fug si sa m-ascund de tine.
       Esti tot ceea ce mi-am dorit, sau poate mai mult de atat… Si vreau ca ceea ce ne uneste sa infloreasca mereu. Sper sa te pot face fericit, pentru ca meriti!

 

De ce?

 

134412709334120_large „Pentru că nu ne preocupă aceleași lucruri și nu avem aceleași valori.
Pentru că mie nu îmi place excesul și vulgaritatea, ci eleganța și simplitatea.
Pentru că prefer hainele decente care te învăluie în mister în locul fustelor minuscule și bluzelor extrem de decoltate (ar fi o grijă în plus să verific constant dacă toate sunt la locul lor…).
Pentru că aș renunța la o seară în club în favoarea unei seri petrecute acasă alături de prieteni sau cu o carte bună în brațe.
Pentru că nu pot fi indiferentă la tot ce mă deranjează. Sunt un om căruia îi pasă și îmi pasă până la capăt. Pentru mine “Ignoră pur și simplu” nu e deloc simplu.
Pentru că nu îmi doresc neapărat o carieră strălucită într-un anumit domeniu, ci o familie unită și fericită.
Pentru că nu sunt genul de femeie supusă și am tendința să îmi impun personalitatea. Știu că asta incomodează de multe ori.
Pentru că nu sunt nici genul “fată de casă”. Iar de gătit gătesc doar atunci când am poftă de ceva bun făcut de mine.
Pentru că nu pot numi zgomotul de acum muzică și pentru că nu mă definește în nici un fel. Ascult doar muzică veche.
Pentru că sunt visătoare și naivă și continui să sper la o lume mai frumoasă (lumea aceea de vis în care spuneam mai demult că aș vrea să mă trezesc).
Pentru că pun mare preț pe prietenie deși vehiculează zvonul că nu mai există prieteni. Eu mai cred încă în ei.
Pentru că îmi place arta, frumosul, cultura și mă dezgustă mondenitățile și non valorile care se promovează intens.
Pentru că am o demnitate și niște principii de la care nu mă abat nici în ruptul capului.
Pentru că nu prea fac compromisuri decât rareori.
Pentru că gândesc înainte să vorbesc și pentru că uneori aleg să tac mâlc.

Nu mă regăsesc și nu mă recunosc în mulțimea de oameni. Cică aș fi demodată… ciudat, dar asta nu mă deranjează, ci într-un fel mă amuză. Pentru că niciodată nu voi face parte din mulțime. Pentru că simt și sunt altfel și îmi place să fiu așa.
Îmi place lumea mea exact așa cum mi-am creat-o eu, nu așa cum mi-au impus-o alții.”

Tu…

ImagineŞtiai că poţi realiza o mulţime de lucruri şi asta doar pornind din interiorul tău? Poţi să radiezi de fericire, poţi să atragi priviri, poţi să faci oamenii să se întrebe: ”Ce are acest om atât de special în el?” Poate că uneori ai văzut persoane, nu exagerat de frumoase, dar care aveau acel ceva. Acel ceva care te punea pe gânduri, care-ţi rămânea în minte şi te provoca să te gândeşti la persoana respectivă.
Să-ţi spun un secret. O persoană care are succes, o persoană care atrage privirile, e o persoană plină de încredere în sine. Ştie să-şi valorifice calităţile, îşi ştie defectele, îşi cunoaşte limitele şi astfel reuşeşte să emane din interior acea încredere debordantă. Data viitoare nu te mai întreba în cine să ai încrede şi în cine nu, ai încrede în TINE dragul meu. Termină să te mai autocompătimeşti, să-ţi plângi de milă ca un om patetic şi să te închizi în tine doar pentru că tu nu vei fi niciodată la fel de bun ca şi concurenţa. Ia de pe umeraş acea haină frumoasă, aranjează-ţi părul, ieşi pe uşă şi bucură-te de aerul curat de afară. Mergi zâmbind pe stradă şi repetă-ţi mereu că eşti unic. Nu trebuie să ajungi dintr-o extremă în alta, ci trebuie să înveţi să-ţi depăşeşti complexele, să îndrăzneşti să ieşi din cutie şi să iei iniţiativa!
Data viitoare, nu-ţi mai spune că nu poţi, că nu vei reuşi şi că îţi este frică de eşec. Frică? Tu nu cunoşti frica! Tu eşti un om capabil, deştept, frumos şi la fel de încântător ca orice om de succes. Mai mult, tu ai încredere în tine! Altfel, cum ai putea să ceri celorlalţi să aibă încredere, pe când tu însuţi nu reuşeşti? Încrederea în tine este deja un pas spre reuşită! Încrederea este cheia!

Multumesc.

” Multumesc celor cu care am inceput acest an si celor cu care il termin. Multumesc celor de care imi este dor, cei de departe si celor care nu m-au lasat sa cunosc sentimentul asta. Multumesc oamenilor noi pe care i-am cunoscut anul asta si oamenilor pe care ii redescopar anual, zilnic. Multumesc prietenilor care nu sunt langa mine fizic in clipa asta dar apar in lista de apelati recent. Multumesc celor care m-au facut fericita si celor care.. nu. Multumesc si alora care m-au bagat in ambele stari , simultan. Multumesc in prealabil celor care ma vor face sa zambesc (si) la anul :). Multumesc persoanelor care nu-mi inteleg gandurile dar si celor care le inteleg fara sa le cuvantez macar . Multumesc vocilor care se aud pe fundalul randurilor tastate..si multumesc alora pe care nu ii aud. Multumesc unui 2012 desfasurat la extreme :). Un an nou si multumitor pentru toti cei care si-l doresc ! „

am fost vreodata…

„Am fost odată prieteni? Am fost? Crezi tu că nu mai suntem prieteni? Eu ştiu precis că nu suntem duşmani. Am consumat mult prea repede esenţa copilăriei noastre? Ne-am maturizat în mod diferit? Dragă fost-prietene, nu pot să spun altceva decît că da, prietenia copilăriilor noastre, a întrat în conul de umbră al maturizărilor noastre, diferite. Ochii copilului care erai, nu mai sunt ochii în care copilul care eram, priveam. Ne priveam fir-ar să fie, ochi în ochi, fără teama maturilor obişnuiţi cu trădarea. Poţi să-mi spui prietene, cînd a dispărut inocenţa din privirile tale? Nu poţi? Încerc eu să spun: în momentul în care am plecat şi toate au devenit mai importante decît prietenia noastră. Ai dreptate prietene drag, ai dreptate! Nu mai contează faptul că fără prieteni totul va fi supus vremelniciilor…
Toate cele bune îţi urez, drag-fost-şi-posibil-viitor-prieten! Îţi rămîne cariera. Şi golul imens din jurul tău. La capătul dezamăgirilor tale, te aştept.”

încearcă…

Copil mic şi singur…Mi-aş dori să pot să alung cu un zâmbet tot ce îţi apasă pe suflet… Ai sufletul ţăndări şi aş da orice că să pot să ţi-l lipesc la loc. În mâna-mi mică ţi-aş luă gândurile că să ţi le pot stropi cu apă vie. Nu pot să te mai văd aşa, fiinţă mică. Parcă-mi crapă mie lacrimile, când mă gândesc de când nu te-am mai auzit râzând… M-am hotărât să-ţi zâmbesc până când ai să-mi urli în faţă că nu mai poţi. Şi promit că am să fiu acolo să-ţi strâng palmele, să-ţi sărut tâmplele şi să-ţi aşez capul pe umărul meu. Ai puţină încredere în mine. Ai puţină încredere şi în tine. Să-ţi fie milă de sufletul tău. Aminteşte-i din când în când să se zbată. Poate aşa prinde iar, din zbor, pulsul. Şi să ştii că am să vin să-l întreb ce mai face. Nu te las singură, copil. Şi când îmi va spune că a învăţat iar să bată, am să vin să te întreb: “De ce eşti aşa frumoasă?”. Tu să-mi răspunzi, copil: “Pentru că am învăţat iar să zâmbesc!”